X
0

Expoziţie

"Diversitate stilistică cu răspundere limitată. Colecția permanentă"

Artist

Colecție permanentă. Etajele 1 & 2

Data

9 octombrie \ Incepe

\ Incheie

”Diversitate stilistică cu răspundere limitată” este titlul expoziției permanente care va putea fi văzută la MARe/Muzeul de Artă Recentă, începând cu data de 9 octombrie 2018. Prezentând 126 de lucrări semnate de 62 de artiști români, expoziția surprinde transformările artei românești de după iulie 1965, când, la Congresul al IX-lea al PCR s-a decis ”liberalizarea” acesteia și scoaterea ei de sub presiunea impusă de doctrina stalinistă. Este anul în care, potrivit MARe, se naște ”arta recentă”, o artă deopotrivă eliberată, dar sub controlul cenzurii, o artă care se diversifică aparent fără limite, dar fiind mereu dirijată de viziunea politicului. Al doilea moment crucial este 1989, când arta românească exprimă deopotrivă angoasele tranziției, neagă trecutul, privește cu o speranță amestecată cu cinism, viitorul.

 

Printre artiștii prezentați în expoziție vor fi Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Doru Bucur, Andrei Cădere, Alexandru Chira, Aurel Cojan, Sorin Dumitrescu, Ion Dumitriu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Florin Mitroi, Florin Niculiu, Horia Paștina, Jules Perahim, Mihai Sârbulescu sau Ion Țuculescu (din perioada 1965-1989) și Vioara Bara, Ana Bănică, Ioana Bătrânu, Nicolae Comănescu, Suzana Dan, Dumitru Gorzo, Teodor Graur, Victor Man, Gili Mocanu, Anca Mureșan, Vlad Nancă, Constantin Petrașchievici, Tara von Neudorf, Florin Tudor, Ștefan Ungureanu, Bogdan Vlăduță, Ecaterina Vrana (din perioada 1989 – prezent).

 

Una dintre cele mai spectaculoase, dar aparent imperceptibile caracteristici ale expoziției permanente este legătura organică dintre discursul ei și cel al clădirii muzeului. Avem de-a face cu un caz unic în România și rar la nivel global, în care clădirea unui muzeu de artă este concepută în relație cu expoziția permanentă pe care o găzduiește. Ba chiar este determinată de ea. Invers, arhitectura muzeului, supusă rigorilor legislative, contextului urbanistic, memoriei locului, și-a impus propriile exigențe, provocând viziunea curatorială să iasă din propriul sine (și chiar din muzeu!) pentru a se solidariza intrinsec și implicit cu textura urbană în care se prezintă. ”Clădirea MARe împreună cu colecția și cu programul curatorial alcătuiesc un bloc, un enunț. În centrul acestui enunț se află noțiunea de artă recentă. Între conceptul larg de contemporaneitate și cel restrâns, de actualitate, se situează conceptul flexibil al artei recente. Recentul, la MARe, nu e nici negativ, nici pozitiv. Este o categorie descriptivă, cu o delimitare istorică precisă în geografia culturală locală.”

 

”Recentul, deși fermenta încă din jurul anilor 1963–1964 (artist și ideolog artistic al regimului, racordat de timpuriu la ultimele direcții propagandistice, M.H. Maxy deja recurgea la serialism și montaje gen pop-art încă din 1962–1963), devine canonic în arta românească după 1965. Racordarea la inovațiile și tehnologiile artistice la modă reprezenta garanția unei viziuni progresiste, în contrast total cu așa-zisul progres dogmatic al realismului-socialist, ajuns să fie condamnat. Din unghiul retrospectiv al MARe, arta recentă înseamnă cartografierea tipologiilor artistice recurente în Romania după 1965, în interiorul limitelor (doar aparent nelimitate) ale diversității stilistice permise de către regim, inspirată de dezideratul (comandamentul) de „înnoire și perfecționare creatoare a mijloacelor de exprimare artistică“ (prin reverberarea noilor practici și tehnologii artistice occidentale), opus realismului de tip socialist, acum acuzat de „exclusivism și rigiditate“.

 

Goana după inovație, ruptura de limbajul realist-socialist anterior (sau, pe alocuri, coabitarea perfidă cu acesta) sunt izbitoare în perioada 1965–1970. Expresionismul (de tip abstract sau nu, genul COBRA etc.), geometrismele de tot felul (neoconstructivism, artă concretă, op-art, artă cinetică, minimalism, pattern painting etc.), mitologismele de orice confesiune – cu substrat arhaic/folcloric –, dar și land-art-ul, performance, fotorealismul, suprarealismul, feminismul (ca gen artistic, ca instrumentar vizual) etc., etc., toate acestea descriu universul contradictoriu, de eliberare/aservire etalat de colecția MARe.” (Erwin Kessler, curator).

 

Expoziția va fi însoțită de catalogul cu același nume, publicat la editura Vellant.